Un ministru al Culturii responsabil, odată ajuns la Târgu Jiu, s-ar întreba de ce-s pline de mușchi și licheni operele din piatră ale Ansamblului Brâncuși, și ce e de făcut, ce-i cu petele de rugină de pe Coloană, cum a fost distrus sistemul de iluminare din Parcul Coloanei, de ce imbecilii locali aprobă hotărâri de Consiliu Local în care pretind că scrijelirea Coloanei nu e infracțiune, ci contravenție, cum au reușit aceiași imbecili să delege o persoană urmărită penal pentru distrugerea Porții Sărutului să-i fie ghid ambasadorului SUA, și să-i explice cât de gingaș îngrijesc autoritățile locale operele brâncușiene, de ce nu e public și nu e postat pe niciun site proiectul de modernizare a Axei Brâncuși, de ce nu e publică nicio frântură din raportul de cercetare a Ansamblului Brâncuși, la care lucrează de doi ani Institutul Național de Optoelectronică,
cum și pentru cine s-au înființat parcări ilegale, în parc, în zona de protecție a Ansamblului Brâncuși, ce caută cârciuma aia slinoasă lângă Poarta Sărutului, de ce n-au acces turiștii în Casa Gănescu, care l-a găzduit pe Brâncuși, în perioada 1937 – 1938, și multe alte lucruri. Dar nu, iliescul e foarte preocupat să-nființeze Muzeul Brâncuși. Pe final, insist să fiu și eu imbecil, și să propun ca-nnăutru, în Muzeu, să fie expuse osemintele lui Brâncuși, pe care iliescul se poate apuca, de-acum, să le repatrieze, în parteneriat cu Laurian Stănchescu, și cu Consiliul Științific al Centrului Brâncuși, mare amator de festivități comuniste, de chiolhanuri capitaliste, și-atât.